De multe ori, ne întrebăm de ce ne tot întoarcem în aceleași tipare? De ce atragem același fel oameni? De ce avem aceleași reacții, aceleași gânduri, aceleași „lecții” care par că nu se mai termină?
Răspunsul nu este întotdeauna la suprafață.
Este acolo, în profunzimea noastră.
* În convingerile inconștiente.
* În ceea ce ne spunem fără să ne dăm seama.
* În lentila prin care privim viața.
* Schimbarea reală nu începe cu forța.
Nu începe cu „hai că trebuie să fiu pozitiv/ă”.
Nici cu „de mâine mă schimb”.
Schimbarea reală începe atunci când:
– Îți dai voie să vezi lucrurile altfel.
– Îți pui întrebarea potrivită.
– Alegi, cu blândețe, să nu mai porți ochelarii durerii, ai fricii, ai lipsei.
* Când schimbi perspectiva, schimbi energia cu care te miști în lume.
Și când energia se schimbă… apar alte rezultate. Alte conexiuni. Alt TU.
* Dar mai e ceva important: MOMENTUL
Schimbarea se întâmplă când ești gata, nu când ești forțat, nu când îți impui…ci când, undeva înăuntru, se face liniște și îți spui:
„Gata! Nu vreau să mai trăiesc așa! Aleg altceva! Pentru mine!”
Atunci… subconștientul începe să asculte. Nu mai respinge, nu se mai teme, nu mai sabotează.
Pentru că nu mai simte amenințare.
Simte aliniere, simte că noul poate fi sigur.
* A schimba perspectiva nu înseamnă să negi ce simți, înseamnă să alegi o altă poziție interioară din care să privești acel lucru.
* Nu „de ce mi se întâmplă asta?”, ci „ce vrea viața să-mi arate acum?”
* Nu „nu sunt suficient(ă)”, ci „ce parte din mine a fost ignorată prea mult timp?”
* Nu „iar am eșuat”, ci „am aflat un drum care nu funcționează pentru mine.”
* Când schimbi modul în care vezi…
…ceva profund se relaxează în tine, subconștientul începe să creeze noi drumuri, tiparele nu mai par un zid, ci o fereastră.
Iar tu…
nu te mai simți pierdut(ă) în poveste. Ci autorul care a început, în sfârșit,
să rescrie viața cu conștiență.