Există o întrebare pe care mulți oameni și-o pun, mai ales după relații dureroase:
„De ce, dintr-o mulțime de oameni disponibili, ajung să-l aleg exact pe cel care mă rănește?”
Răspunsul nu este ghinionul, nici lipsa de discernământ și nici „karma” în sens vag. Răspunsul este – funcționarea din Rană.
Din perspectiva NLP și a neuroștiinței, creierul nu caută ceea ce este sănătos.
Caută ceea ce este familiar.
Dacă în trecut: – iubirea a fost amestecată cu respingerea
– validarea a venit după efort sau umilință
– siguranța a fost condiționată
atunci sistemul nervos a învățat că aceea este normalitatea.
Iar normalitatea devine criteriul de atracție.
„Apăsarea butoanelor” – ce se întâmplă de fapt…
În NLP vorbim despre Ancore emoționale. Rănile emoționale creează ancore puternice, stocate în corp și în sistemul limbic.
Când întâlnești o persoană care are aceeași rană activă, apare o recunoaștere inconștientă:
„Te știu. Te simt. Ești ca mine.”
Acei oameni știu instinctiv unde să apese. Pentru că apasă exact unde îi doare și pe ei. Și apăsarea este reciprocă.
De ce se aleg, nu se evită?
Două persoane cu răni similare nu se întâlnesc întâmplător.
Se atrag pentru că: fiecare activează rana celuilalt, fiecare scoate la suprafață durerea nerezolvată, fiecare oferă o șansă de conștientizare.
Din exterior pare conflict – Din interior, este o lecție relațională.
Problema nu este întâlnirea – Problema este lipsa de conștientizare.
Când oglinda doare
Oglindirea nu este blândă, este dureroasă.
Pentru că omul din fața ta: face exact ce ți-ai promis că nu vei mai tolera, îți reactivează rana de abandon, umilință, nedreptate, îți arată locul în care încă te micșorezi.
Și aici apar două posibilități:
!!!!crești SAU !!!!repeți
De ce unii nu văd????
Pentru că a vedea rana înseamnă: să renunți la rolul de victimă, să-ți asumi responsabilitatea emoțională, să schimbi ceva în tine, nu în celălalt și creierul evită asta! Pentru că schimbarea reală presupune nesiguranță.
Așa că mulți oameni preferă: să dea vina, să repete, să rămână în dinamici cunoscute pentru că nu se simt încă în siguranță să fie altfel.
Când întâlnirea devine vindecare?!
Vindecarea apare în momentul în care cineva spune:
„Stai. Asta nu mai este despre celălalt. Este despre mine.”
Când rana este recunoscută, relația își pierde puterea de control.
Butonul nu mai funcționează.
Ce spune corpul?!
Atunci când rănile se activează în relații, corpul reacționează:
Apare tensiune, anxietate, oboseală, blocaje digestive, dureri difuze. Corpul știe înaintea minții că ceva este vechi, nerezolvat. Simptomul este semnalul.
Concluzie
Oamenii care îți apasă butoanele nu sunt întâmplători, sunt mesageri ca să-ți arate unde încă nu ești liber.
Și, deși nu toți vor vedea, cei care văd… nu mai pot continua la fel. Pentru că în momentul în care rana devine conștientă, atracția se schimbă.
Și atunci începi să alegi din PUTERE.