„Poate pierd pentru că nu muncesc suficient…” – gândul care nu te lasă în pace…
Nu știu dacă ți s-a întâmplat și ție, dar mie îmi apare uneori gândul ăsta, aparent inocent, dar foarte apăsător:
„Poate eu pierd pentru că nu muncesc suficient.”
Nu vine ca o acuzație dură.
Vine mai degrabă ca o șoaptă.
Ca o îndoială care se strecoară seara, când închizi telefonul.
Sau dimineața, când vezi că alții „fac”, „lansează”, „reușesc”.
Și fără să-ți dai seama, începi să te măsori.
Să te compari.
Să-ți pui valoarea pe cântar.
Unde începe, de fapt, acest gând?
De cele mai multe ori, începe din FOMO – frica de a nu rămâne în urmă.
FOMO nu mai înseamnă demult „mi-e frică să nu pierd o petrecere”.
Astăzi înseamnă:
-mi-e frică să nu pierd un tren
-mi-e frică să nu ratez o oportunitate
-mi-e frică să nu ajung prea târziu în viața mea
Și atunci mintea găsește o explicație rapidă:
„Sigur nu muncesc suficient.”
Este o explicație dureroasă, dar aparent logică.
Pentru că dacă problema sunt eu, atunci „mai mult efort” pare soluția.
Așa se naște legătura dintre FOMO și Burnout
FOMO te împinge să faci mai mult.
Burnout-ul apare când faci mai mult decât poți, mai mult decât simți, mai mult decât are sens.
Ajungi să muncești:
nu din bucurie
nu din chemare
ci ca să nu rămâi în urmă
Și paradoxul este că, deși muncești mult, sentimentul de „nu e suficient” crește.
Pentru că frica nu se satură niciodată.
Adevărul incomod
Poate nu pierzi pentru că nu muncești suficient.
Poate pierzi pentru că muncești dintr-un loc greșit.
Din comparație.
Din presiune.
Dintr-o nevoie de a demonstra.
Burnout-ul nu este despre muncă multă.
Este despre muncă fără sens personal.
Ce pierzi, de fapt, când trăiești în acest gând?
-Liniștea?
-Claritatea?
-Bucuria?
-Conexiunea cu tine?
Te pierzi pe tine, încet, crezând că te „recuperezi” prin mai mult efort.
Mini-exercițiu (simplu, dar incomod)
-Data viitoare când apare gândul „nu muncesc suficient”, oprește-te un minut.
Pasul 1
Recunoaște:
„Acesta este FOMO, nu realitatea mea completă.”
Pasul 2
Schimbă întrebarea.
Nu: „Ce ar trebui să mai fac?”
Ci:
„Ce încerc să evit sau să demonstrez acum?”
Pasul 3
Întreabă-te sincer:
– „Dacă nu m-aș compara cu nimeni, ce aș alege să fac diferit?”
Răspunsul acela spune mai multe decât orice plan de productivitate.
Sigur este despre:
-mai clar
-mai adevărat
-mai aliniat
…Și ești exact în punctul în care viața îți cere să schimbi ritmul, nu direcția.
-În loc de concluzie
Nu tot ce pare pierdere este pierdere.
Uneori, este o pauză necesară ca să nu te pierzi pe tine!
Dacă te-ai regăsit aici, recomandă articolul acesta unui prieten și vino să transformăm aceste percepții.